The Jonses

"The Joneses” te pune pe gânduri. Doar că gândurile evoluează pe măsură ce filmul curge. Nu e greu să remarci de la bun început că unele lucruri din scenariu ”scârțâie”. Apoi înțelegi că nu scenariul scârțâie, ci personajele. De fapt nu personajele, ci relațiile dintre ele. De fapt nu relațiile dintre ele, ci percepția ta, grevată de atâția ani de convenții sociale.

Și când în sfârșit înțelegi (n-o să-ți ia mult), devii părtaș la un secret. De fapt, la o conspirație, unde avantajul e că tu știi cine știe și cine nu, iar acesta e secretul filmului. Nici nu e de mirare că regizorul a insistat să își facă propriul film.

Filmul are marele merit că, deși fantasmagoric pe alocuri, poate da neinițiaților o idee despre ce este marketingul și ce rol joacă în viețile noastre. Și, după cum se va vedea, chiar și în morțile noastre.

Distribuția este în ton cu ideea filmului, aducând sub același reflector pe David Duchovny, oarecum previzibil în prestație, dar e prestația lui cea bună. Și când zic bună e greu să o evit pe Demi Moore, cel mai mare succes al chirurgiei estetice din vremurile noastre. Atât de mare e succesul încât în cele mai multe scene reușește să o eclipseze pe nou-venita Amber Heard, proaspătă ca o mască de față cu extract de castraveți.

Premiul meu: Amber. Sau Demi ?

an education

”An education” este unul din filmele acelea pe care ti-ai dori sa nu le vezi, dar de care nu te poti dezlipi mult dupa ce genericul de final a curs pana la sfarsit. Este o oglinda pe care cineva ti-o pune in fata si in care nu vrei sa te uiti. E despre ce uram cel mai mult in viata - deciziile importante.
Iar aici intervine talentul regizoarei Lone Scherfig. Introducerea in intimitatea personajului principal vine atat de lin, incat atunci cand e vremea deciziilor simti ca nu mai ai scapare din poveste.

Iar povestea insasi trece din cand in cand neobservata din cauza (sau datorita ?) lui Carey Mulligan, una din cele mai inspirate decizii de casting din ultimii ani. Desi antropometric pare sortita gamei de personaje pana in 20 de ani (ca si Ellen Page), Mulligan ar putea fi revelatia sezonului. Astept cu nerabdare urmatorul rol consistent ca sa imi alimenteze speranta.

Ar mai fi de spus ca relatia din film cu tatal ei, Alfred Molina, da un nou sens expresiei ”supporting actor”, pe care in limba romana o expediem mult prea superficial cu traducerea ”rol secundar”.

Asadar un film despre optiuni, varste si tentatii, dar mai presus de toate despre deciziile corecte. Si despre ceea ce par a fi la un moment dat decizii corecte.

Premiul meu: Carey Mulligan, adorabila.

invictus

"Invictus" e un film cu multe merite si cateva pacate. Marturisesc ca in urma cu cateva saptamani am vazut accidental trailerul si l-am asteptat cu febrilitate, dar in afara de cei doi actori principali nu am stiut alte amanunte.

Asa se face ca n-am stiut ca este inca o productie Clint Eastwood, desi ar fi trebuit sa imi dau seama inca din primele 20 de minute. O poveste "curata" din punct de vedere cinematografic, cu unghiuri clasice, cu un montaj ca la manual. Clint Eastwood n-a avut niciodata imaginatie la capitolele astea si poate ca e mai bine asa. Te poti afunda mai mult in poveste si in personaje. Acesta e meritul. Pacatul e acela ca sunt multe scene care ar fi putut cadea linistite la montaj si scene care puteau fi reduse cu cel putin cateva secunde.

Marele merit al lui Clint Eastwood ramane insa povestea, iar povestea din "Invictus" e demna de toate productiile cu aceasta semnatura. O poveste despre exemplul personal, foarte personala si foarte penetranta. O poveste despre exemplul singular si magnific in singularitatea lui, de genul celui care face cartile de istorie sa para fictiune pura mai ales cand e raportata la realitatea curenta. Dar asta te face sa aderi si mai mult la poveste si sa speri ca deznodamantul previzibil spre care se indreapta va fi diferit de ceea ce ratiunea ar previziona. E ca si cum te-ai conecta la puterea de a spera a lui Clint Eastwood timp de doua ore si un pic. Iar a deturna in masa oameni de la cinism, fie si pentru un scurt timp, e mare lucru.

Premiul meu: indiscutabil, Morgan Freeman