21

"21" e un film proaspat din mai toate punctele de vedere. Povestea (una reala, la origine), e bine romantata de catre scenaristi si remarcabil pusa in cadru de un tanar regizor australian, Robert Luketic.
Ei bine, daca asta a ajuns sa fie o calitate la un film, "21" nu "scartaie" pe nicaieri in asemenea hal incat sa deranjeze.
Las Vegas-ul din acest film este spectaculos, dar fara a deveni un punct central. Kevin Spacey, un brand in sine, este doar un pretext (altfel foarte bun) pentru a admira un cuplu de actori cu care probabil ne vom obisnui destul de mult in viitorul apropiat. Aproape ca as putea sa pariez ca vor deveni urmatorii "darlings":
Englezul Jim Sturgess este la primul film remarcabil din cariera si pare a fi urmatorul abonat la rolurile de ingenuu de tipul Hugh Grant, dar in varianta anilor 2000. De urmarit !
Kate Bosworth, insa, este deja pe orbita. A debutat in "The Horse Whisperer" si a facut apoi cateva roluri importante (mai mult financiar). Este probabil una din urmatoarele frumuseti hollywoodiene, asta daca va reusi sa isi tina anorexia sub control.

Premiul meu: Kate Bosworth, pentru primul rol consistent

untraceable

"Untraceable" este filmul care reuseste inca o data sa mute notiunea de thriller pe taramul tenebros al IT-ului. Ceea ce dovedeste intr-un fel ca exista o teama generalizata fata de acest domeniu, teama pe care Hollywoodul o exploateaza, iata, foarte bine.
E adevarat, ca din entuziasm, scenaristii se lasa luati de val si purtati mult dincolo de posibilitatile tehnice ale momentului. Dar, in definitiv, asta livreaza Hollywoodul - fantezie. Si fantezie e mai tot timpul in care un criminal psihopat genereaza un hype pe Internet, prin care face partasi la crima milioane de oameni.
Si tot din entuziasm, castingul a desemnat-o in rolul principal pe Diane Lane, mult sub potentialul ei. Ramane un mister ce anume a incercat Gregory Hoblit, regizorul acestui film, sa scoata din Diane Lane. Fiindca de iesit, categoric nu a iesit ce are in general Diane Lane de dat - o sexualitate pregnanta, o ezitare "trade mark", o privire lunga si pierduta, pentru care personajele masculine din filmele ei sunt dispuse la orice compromis.
Deci nimic in comun cu un agent FBI specializat in cybercrime, care isi petrece noptile vanand cyberinfractori. Pe romaneste, o soricutza de biblioteca, cu minime abilitati de socializare.
Cu toate acestea, si cu toate ca actiunea este previzibila de la prima la ultima secventa, filmul te tine in scaun, cu speranta ca poate..., totusi..., macar spre final..., scenaristul va oferi ceva pentru care sa consideri ca filmul merita vazut.
Dar nu va oferi.

Premiul meu: Diane Lane, pentru ca exista.

cloverfield

A fost greu sa ma decid daca filmul "Cloverfield" are si parti bune.
Are.
Este primul film "la persoana intai" convingator. As spune chiar ca este examenul de maturitate al stilului consacrat de "Blair Witch project". Un examen pe care l-a luat. Intreaga actiune este vazuta de spectator prin lentilele unei camere de luat vederi pentru amatori, manuita cea mai mare parte a timpului de un "amator".
Apoi, regizorul Matt Reeves arata ca poate iesi din lumea sitcomurilor. Sa asteptam insa urmatorul film pentru a decide daca poate sa ramana in lumea filmului.
Si cred ca ar fi de remarcat aici si scenaristul Drew Goddard, autor si producator al mai multor episoade din "Lost" (prietenii stiu de ce), pentru o gura de aer proaspat in materie de actiune.
Pe fond insa, filmul este un lung spot publicitar (aproximativ o ora si jumatate) la Nokia. Categoric cel mai vizibil product-placement din istoria Hollywoodului.

Premiul meu: Michael Bonvillain, pentru imaginea aproape veridica de amator pe care reuseste sa o scoata dintr-o camera (altfel) foarte profesionala.