the darjeeling limited

"The Darjeeling Limited" poarta o marca. A regizorului Wes Anderson.
Desi nu stiu sa fi marturisit, imi pare destul de clar ca a copilarit si a crescut cu filmele lui Woody Allen.
Este genial la primul film (Rushmore), delicios la al doilea (The Royal Tenenbaums), imprevizibil la al treilea (The Darjeeling Limited). A mai facut cateva intre ele, dar e putin probabil sa le vedeti vreodata.
Consumatorul de film clasic, care cauta si spera pana la final ca filmul va avea un sens... sa uite de acest film. Este o colectie. De personaje, de peisaje, de dialoguri, de tehnici de filmare. Ar fi putut avea si o stransa legatura intre ele, adica exact ceea ce face un film sa fie bun. Ramane laudabila prestatia lui Adrien Brody si cea a lui Jason Schwartzman.
De notat un artificiu de productie. Filmul este precedat de o alta productie, cu statut de scurt-metraj, Hotel Chevalier. Nici nu ajuta, nici nu incurca...

Premiul meu: Bill Murray, un rol intre doua filme...

in the valley of elah

"In the valley of Elah" este unul din rarele recitaluri (scenarist, producator, regizor) ale lui Paul Haggis.
A mai facut asa la "Crash" si s-a vazut rezultatul.
"In the valley of Elah" e probabil greu de inteles in afara Americii si recunosc ca a trebuit sa imi adun toate amintirile ca sa il inteleg (sau cel putin asa cred !).
E o poveste simpla, chiar brutal de simpla, undeva "in the middle of nowhere", fara pic de glamour. Atat de lipsita de glamour, incat pana si Charlize Theron e greu de recunoscut.
Probabil ca iti trebuie multi monstri sacri (Academy Award winner Tommy Lee Jones, Academy Award winner Susan Sarandon, Academy Award winner Charlize Theron, Academy Award winner Paul Haggis) pentru a putea extrage dintr-o poveste simpla, lipsita de glamour, o concluzie menita sa zguduie in primul rand societatea americana chiar acolo unde inca isi are radacinile, apoi si un public mai larg care inca mai crede in "...and justice for all".
Filmul iti lasa la sfarsit acel gust foarte familiar pe care il ai in fata nedreptatii, absurdului impotriva caruia nu ai cum sa lupti, in fata arbitrariului in cea mai pura forma.
Paul Higgis reuseste inca o data sa arate intr-o maniera ce tinde sa devina "trade mark" ca trebuie sa ne traim vietile cu ochii deschisi. Larg deschisi. Si ca binele este intotdeauna o notiune relativa, ca si raul.

Premiul meu: scena steagului, in final.