rendition

E probabil nevoie de o privire detasata, dar greu incercata, cum numai oameni ca sud-africanul Gavin Hood pot avea pentru a spune povestea din Rendition.
E o poveste despre dragoste atunci cand cele doua jumatati inclestate ale lumii sunt impotriva ta.
Scenariul te poarta cu naturalete prin punctele fierbinti ale razboiului drag lui George Bush, fara a-ti sugera solutii (sorry Hillary, sorry Obama !)
Camera si luminile surprind excelent sordidul cotidian si lipsa de speranta din oraselul tipic arab din Nordul Africii (sau Orientul Mijlociu, for that matter...) Iar scenariul surprinde cu fidelitate prapastia culturala intre Occident si Islam vizibila in toata splendoarea ei chiar si intre exponentii lor atunci cand, chipurile, coopereaza. De altfel relatia intre Jake Gyllenhaal (ajuns accidental sef de rezidenta CIA) si Yigal Naor (seful omologilor locali) face si sarea si piperul acestui film. Din pacate, incercand sa evite cliseele hollywood-iene, scenariul ii atribuie lui Gyllenhaal, ca "CIA field officer" niste atribute pe care nici Osama in visele lui cele mai umede nu le-ar spera.
Sa adaugam si prima prestatie convingatoare a lui Reese Witherspoon, care reuseste in sfarsit sa se distanteze de rolurile de blonda dulcica si sa dezvaluie o actrita veritabila.
N-o cautati prea mult pe Meryl Streep. Si tind sa cred ca nu e vina ei. Puteau sa o genereze pe computer si ar fi fost acelasi lucru, pe acea partitura.
Din pacate, desi regizorul este sud-african (autorul lui Tsotsi, by the way), filmul redevine foarte american la final, fiindca trebuia vandut si in State. Cred ca fara ultimul minut inainte de genericul de final ar fi fost muuuult mai bun.

Premiul meu: cea mai buna jonglare (demna de prestidigitatie) cu planurile temporale.